„Nu este doar despre a renunța la mâncare, ci despre a redescoperi ce mă hrănește cu adevărat”

•
În tabăra de post, desfășurată online, din 19-25 octombrie, au fost două situații speciale. O persoană care a postit 40 de zile și o alta care a postit 28.
Petre cu soția, în ziua 8 de post, bucurându-se de soare.

Doamna care a postit 40 de zile, o persoană cu experiență, deoarece mai ținuse un post de 40 de zile și în 2020, a început în postul din 21-27 septembrie, a continuat pe cont propriu, a revenit în tabăra din 19-25 octombrie, apoi a mai postit încă o săptămână pe cont propriu, până la împlinirea celor 40 de zile. A finalizat revenirea și acum se simte excelent.

A doua persoană despre care vorbeam, Petre, un bărbat de 39 de ani, cu 5 copii, antreprenor, a început postul în 19 octombrie. Soția a postit împreună cu el 11 zile, după care s-a oprit. Petre a continuat până la 28 de zile.

Iată ce mesaj a trimis în grupul de WhatsApp al seriei, la încheierea celor 28 de zile de post doar cu apă:

28 de zile – Mai mult decât un post cu apă

„Pe 19 octombrie am început această grozavă experiență pe care nu mi-am imaginat că o voi putea duce atât de departe.

Mă bucură acum transformarea felului în care mă raportez la mine, la ceilalți, la lucrurile obișnuite și la Dumnezeu. Am pornit fără să-mi propun un număr de zile. Credeam că voi putea depăși șapte. Încrederea însă în Nicolae, îndrumarea lui, discuțiile cu voi din prima săptămînă cu fiecare trăire a voastră, faptul că am pornit în doi cu soția, mi-a dat curajul să merg mult mai departe decât îmi imaginam.

Cele mai dificile momente au fost la început și spre final, dar am descoperit că experiența aceasta înseamnă mult mai mult decât abstinență alimentară sau un exercițiu de voință.

Din punct de vedere fizic, am slăbit 21 kg. Am observat schimbări importante în mobilitate, în calitatea somnului, paradoxal în energie mult mai bună decât înainte de post. S-au dus probleme care mă deranjau de multă vreme: aveam o inflamație la gleznă, de care v-am zis care mă jena de mai bine de doi ani. Aveam o dermatita capilară urâtă de îmi era jenă să merg la tuns. Cum zicea Nicolae zilele trecute pe Facebook că nu se privea în oglindă după tuns. Eu nu priveam nici înainte și nici după. 😂 Aveam multe chisturi pe spate, tari și cu o mîncărime deranjantă. S-au atrofiat.

Emoțional, un mare plus. Mă simt și copiii și toți din jur mai blând, mai liniștit și mai încrezător. Chiar și proiectele mele par să aibă o altă energie. Psihologic, am descoperit resurse de îndelungă răbdare și perseverență pe care le-am împins la o limită pe care nu o cunoșteam. Resurse pe care le pierdusem în această vară. Apropoape de tot.

Am învățat să privesc diferit propriile limite. Mintea are ochii frunții mult mai limpezi. Duhovnicește, cred că am câștigat poate cel mai mult. Acest post a adus atât de firesc în actualitate o dimensiune neașteptată a felului în care trăiau părinții filocalici. Nicolae ne-a tot zis că dacă eu au putut, trebuie să putem și noi.

Am simțit o apropiere mai serioasă de Dumnezeu. Îmi doresc să cred că în momentele în care noi ne tot strofocam pe aici, zvîrcolindu-ne doar mirosind câte ceva gătit, aveam dorința în interior să Îl întrezărim pe undeva, El zâmbea din colțul gurii. Am redescoperit lucrurile simple. M-am întors la tot ce era banal încă din copilăria mea. Familia, copiii, mesele împreună, hrana și bucuriile simple au devenit aur curat.

Am înțeles mai bine în aceste zile cuvintele din Matei 4,4: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Sunt recunoscător soției pentru că a pornit alături de mine, lui Nicolae pentru întreaga îndrumare și vouă tuturor. Am descoperit cât de intersant și poate mai ușor este să împarți o asemenea provocare cu cineva. Sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru putere, milă și că a îngaduit să fiu sănătos și să am parte de o asfel de trăire.

În însemnările mele am revenit de mai multe ori la o idee: postul acesta nu este doar despre a renunța la mâncare, ci despre a redescoperi ce mă hrănește cu adevărat. Mă hrăneam și doream greșit. Nu consider că numărul acestor zile este o performanță și nici măsura reușitei postului cu apă. Adevărata valoare a acestei experiențe pentru mine, va fi dată de ceea ce voi păstra din ea și de omul care voi alege să fiu de acum înainte. Vrem să repetăm.

Când eram copil mâncăm ciorba cu lacrimi doar după vreo pedeapsă. Am amestecat acum prima supă cu lacrimi de recunoștință. 🤗”


Datele taberelor de post doar cu apă, până la sfârșitul anului 2026

Repeți aceleași greșeli și nu găsești ieșirea?

Descoperă cum se aplică psihologia filocalică în situațiile concrete ale vieții tale.

Consilierea filocalică îți oferă un mod unic de a-ți înțelege problemele interioare și relaționale, verificat în aproape 2000 de ani de experiență ascetică.

Abonează-te la newsletter.

Newsletter

This field is hidden when viewing the form
Nume
Frumusețea străină care rănește inima

Eros, iubire, sexualitate

Cartea explorează dimensiunea erotică a ființei umane, având ca punct de reper modul în care erosul este reprezentat în literatura ascetică a primului mileniu creștin. Nu e un studiu riguros, ci o navigare liberă și cu tușe subiectiv eseistice a unei dimensiuni umane fundamentale, dar care joacă un rol atât de important în echilibrul interior al omului.

Screenshot 2024-12-13 at 19.09.46

Vindecare și descoperire de sine,
prin postul doar cu apă

De ce a fost abandonat acest post de Biserică, deși a fost singurul post practicat de Iisus? Ce gânduri îți trec prin minte, după ce nu ai mâncat nimic o lună de zile? Cum se simte corpul în timpul postului numai cu apă și după ceea? Cum se simte autovindecarea? Cum se modifică relația cu mâncarea? Cum se modifică nivelul de energie și rezistența corpului, în general?

O carte-mărturisire, apreciată de cei care deja au citit-o pentru sinceritatea cu care a fost scrisă.

Pe aceeași temă