Cu toate acestea, toți cei înscriși în tabără au postit!

Următoarea tabără de post cu apă se va desfășura în intervalul 3-9 august. Pentru înscrieri, contactați-mă de Facebook Messenger.

O doamnă doctor neurolog, septuagenară a postit 3 zile, pentru că atât și-a propus. O altă doamnă – profesor universitar – a postit 5 zile, un domn – antreprenor – s-a oprit în ziua 6.

Majoritatea au postit, însă, 7 zile, câteva persoane între 10 și 14, iar doi „campioni” au atins limitele de 21 și 24 de zile.

Grupul a fost formidabil, alcătuit din oameni de profesii diverse – medici, profesori, preoți, economiști, ingineri, un coach etc. – care au „funcționat” pe durata postului după programul zilnic obișnuit.

Participanții au fost din România, dar și din Luxemburg, Olanda, Germania și chiar Canada, tocmai din Vancouver.

Intervalul de vârsta al participanților s-a încadrat între 20+ și 70+ ani.

Atmosfera întâlnirilor a fost deosebit de frumoasă și pot spune că s-a creat chiar o comuniune, deoarece acesta este unul dintre harurile deosebite ale acestui fel de post: sincronizează inimile și mințile oamenilor. 

Nu o mai lungesc, iată câteva dintre impresiile participanților:

Violeta (5 zile, primul post):

În plan personal, postul mi-a adus experiența autodescoperirii, Chiar și un post scurt, de 5 zile, poate schimba lucrurile în mod nebănuit. Am dobândit o altă relație cu mâncarea, cu pofta, cu rezistența. Grupul a fost de notă maximă pentru „unitatea în diversitate”: eterogen și totuși unit, temporar, de un fir nevăzut în care s-au  amestecat o grămadă de stări (uimire, susținere, empatie, admirație, credință, umor, sinceritate etc). N-o să-l laud pe Nicolae 😀. Îi spun doar că mă bucur că am descoperit un tip mișto. Foarte mișto! O știți pe aia cu „la revedere, tabără dragă”? Se cânta pe vremea pionierilor!  Deci, gata, că mă apucă plânsul!

Anca (7 zile; încă două la activ, în ultimul an, de 7 și 10 zile):

Deși așteptările sunt mari, raportat la celelalte posturi, vreau să spun că după o săptămână se confirmă nivelul de energie! Mare, chiar foarte mare! Nimic nu mi se pare greu sau imposibil! 

Încă îmi stăruie în minte pornirile minții mele, gen: DAR EU NU POT! sau E PREA GREU/MULT PT MINE! 

Dar cu uimire constat că, în fiecare dimineața, POT ORICE! Sunt plină de energie și dorința de a merge mai departe! 

Mi-au dispărut stările de anxietate! Bine, astea mi-au dispărut încă din toamna trecută! Doar pentru întreținerea acestor stări de bine merită să țin postul cu apă ori de câte ori e nevoie! 

Raportat la starea fizică, mă simt excelent! Spre sfârșitul lunii iulie o sa îmi fac și un set de analize uzuale și o sa revin cu o postare dacă e ok pt voi! 

Îmi pare rău că lipsind cele 2 seri de la întâlnirile grupului nu v-am cunoscut prea bine pe toți. Acum vă urmăresc postările și constat ce oameni sensibili și speciali sunt în grup. Ca o lecție pt mine: la următorul post nu voi mai lipsi de la întâlnirile on-line! 

Mulțumesc Nicolae pentru șansa incredibilă pe care mi-ai dat-o de a-mi RESETA viața! Și mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a scos în cale oameni speciali, care mi-au deschis mintea și m-au ajutat să-mi vindec trupul! ❤️

Veronica (7 zile, primul post):

Primele observații, nu neapărat organizate:

Eu sunt bine, m-am iuțit. Mă mișc mai iute, gândesc mai iute. Mi-a crescut sensibilitatea la gusturi. Am simțit o dezinflamare accentuată a articulațiilor, dispariția durerilor de articulații, creșterea amplitudinii mișcărilor. Îmi place și mai mult sportul.

Postul cu apă cred că e o experiență necesară fiecăruia. O practică pentru sănătate care repară din efectele vieții moderne asupra corpului. 

Mi s-a ascuțit spiritul de observație. Nu sunt neapărat mai comodă pentru alții, dar mă simt mai mult eu însămi. Capacitatea de muncă intelectuală și de învățare a crescut mult.

Învățarea postului e foarte bine să vină și cu înțelegerea smereniei, mai ales pentru cei ca mine, chinuiți de dracul asertivității exagerate. 😉

Cetoza a persistat vreo săptămână după încheierea postului.

Abia-l aștept pe următorul. Grupul mi-a dat putere, m-a motivat să continui, ne-am validat reciproc trăirile și, în multe zile, am așteptat cu nerăbdare întâlnirea.

 [@Nicolae Hulpoi asta nu prea merge de transmis potențialilor participanți la tabere viitoare: Mă tem pentru personalitatea mea adictivă, voi ajunge să țin posturi cu apă că nu mă pot opri!]

Maria (7 zile, primul post):

Încerc să surprind în câteva cuvinte mișcări interioare subtile și mai puțin subtile. 

Înaintea acestui post funcționăm cu avariile pornite. Mai corect e să spun  ca nu mai funcționează deloc, eram ca o mașină care se târâia cu rezervorul gol, cauciucurile dezumflate. În fine, fizic și psihic mi-era foarte rău și foarte greu. Am avut setate câteva obiective de ordin fizic , psihic și sufletesc. Pe unele le-am atins, altele se cer atinse în următorul post și , au mai fost și dintre acelea care m-au surprins.  

Am redescoperit și experimentat bucuria lucrurilor simple. A simți bucuria în corp a fost pentru mine ca o minune. Bucuria de a trăi și a continua drumul, a duce crucea. Bucuria aceasta ca sursă de energie. Chiar dacă nu am ajuns la claritate, simt cum ceața mentală se mai risipește pentru a face loc unor spații de claritate. Durerile musculare s-au diminuat, chiar dacă merg încă în ritm mai lent. 

Experiența dobândirii de sine, așa cum Nicolae a explicat acest concept, este una din experiențele acestui post cu apă. Am avut din nou acces la propria voință, pe care am crezut-o pierdută. Am terminat ceva ce am început și am rupt un vechi tipar de comportament : a începe lucruri pe care nu le termin. Și, am mai experimentat, la cel mai organic mod cu putință cât de trădătoare & sabotoare este mintea, dacă nu e ținută sub control! Am simțit această luptă  minte/ trup/ suflet. 

Nimic din toate acestea nu aș fi reușit fără susținerea lui Nicolae și a grupului. M- am bucurat mult de prezența tuturor. Sunt multe lucruri pe care posibil să le fi uitat acum, dar e o experiență care te transformă sigur, te duce la dobândirea de sine, întărirea credinței, experimentezi că e cu putință ceea ce gândul zice ca-i cu neputință, dispar frici.

Dan (7 zile, al doilea post):

Ce este nou pentru mine, la încheierea acestui post, este lipsa poftei. Nu mi-e poftă de carne, nu mi-e pofta de dulce. Am mers foarte bine, de la încheierea postului, pe legume. M-am apropiat tare de ceea ce îmi doresc: mâncatul conștient. Iar asta poate fi una din realizările importante pentru mine!

Anastasia (7 zile, primul post, împreună cu prietenul ei):

La o săptămână de la încheierea postului, am o stare foarte bună, simt că am mai multă energie, optimism și că îmi controlez eu poftele, nu ele pe mine. 

În această săptămână de după postul cu apă am simțit mult mai intens gusturile și mirosurile și m-am orientat mai mult spre gătit, spre mâncare sănătoasă. Dacă înainte de postul cu apă mâncam destul de multe dulciuri în fiecare zi, săptămâna aceasta nu am simțit nevoia mai deloc. Am gustat din desert fiind la o petrecere, dar acum cred că aș putea trăi o perioadă mai lungă și fără (înainte de postul cu apă nu aș fi crezut că pot renunța la dulciuri). De asemenea, înainte de post, când ieșeam cu prietenii simțeam nevoia să beau un pahar de vin sau un cocktail ca să ne simțim bine împreună, dar având o stare atât de bună, nici nu mi-am dorit să beau vin și am simțit o repulsie față de sucurile acidulate din care înainte beam 1 sau 2 litri pe săptămână. 

E într-adevăr diferită viața de după post; simt o libertate, mă bucur de lucruri care îmi fac bine și îmi bat mai puțin capul cu gânduri de anxietate.

Am trăit această experiență de post în cuplu și cred că relația noastră s-a mai maturizat puțin. Am trecut împreună prin mai multe situații dificile în ultimii ani, dar fiind cu cineva care te înțelege și te sprijină să te lupți cu foamea din ziua 2 de post, simți cum se revarsă o recunoștință și are loc o apropiere care se întâmplă într-un mod neașteptat și nesperat. Totodată, privind ca într-o oglindă cum partenerul (dar și colegii de tabără) se schimbă pe parcursul săptămânii: în primele 2-3 zile chipul se posomorăște de foame, apoi pe măsură ce corpul se detoxifiază, se luminează, am devenit mai conștientă și de schimbările care se petreceau cu mine.

Cred că la finalul acestui post nu am rămas doar cu redescoperirea sinelui, ci și a relației cu prietenul meu, dar și cu ceilalți. Mulțumim pentru tot! 🫶

Călin (6 zile, primul post):

Ce am dobândit în urma postului:

• ⁠ ⁠minus 6 kg;
• ⁠ ⁠puterea de a spune „nu” mâncatului compulsiv, mâncăm și când eram stresat și când era happy;
• ⁠ ⁠toată săptămâna trecută am avut o stare de bine ca și cum am realizat ceva extraordinar ;
• ⁠ ⁠mă bucur și simt mai intens gustul mâncării;
• ⁠ ⁠s-a validat încă o dată faptul că fără grup (comuniune și comunitate) nu putem realiza chestii ușor peste puterile noastre;
• ⁠ ⁠răzgândire, în ultima zi de post am zis că nu mai fac așa ceva niciodată, acum gândesc altfel 😁;
• ⁠ ⁠puterea de a face pauze între mese, 4-5 ore, lucru de neimaginat înainte.

Ilarion (primul post, 7 zile)

După 7 zile de post, mă simt „Chef Ilarion”!

Oana (primul post, 21 zile):

Este într-adevăr o bucurie uriaşă că am reuşit să fac isparava asta! Îmi doream sa ajung la 21 de zile, dar prin ziua 16 deja începusem să mă îndoiesc. Repet, fără intervenția lui Nicolae, aş fi abandonat! De aceea nu regret nicio clipă că m-am înscris în tabără şi mă simt atât de privilegiată că l-am avut pe Nicolae avut călăuză!

Ar fi multe de spus, despre experiența în sine şi despre ultimele 2 zile care s-au simțit ca o moarte urmată de înviere. Literalmente azi m-am ținut de pereți ca să pot sta la slujbă. Dar dimineață m-a inundat o stare de recunoştință absolută pentru tot, inclusiv pentru apa care curgea la chiuveta şi îmi permitea sa mă spăl pe dinți. Deci din această perspectivă văd experienta foarte valoroasă. Pentru că te face să realizezi cat erai de fericit/ înzestrat/ binecuvântat şi nu ştiai!

Mulțumesc Nicolae pentru tot suportul. Fără intervenția ta în cele două momente de cumpănă, nu aş fi ajuns până aici! Mulțumesc şi colegilor de grup care m-au susținut cu gândurile lor bune, cu timpul pe care l-au petrecut citindu-mi mesajele şi cu nelipsitele inimioare!

Andrei (primul post, 24 zile):

Buna seara tuturor! După 24 de zile, am încheiat și eu postul meu cu apă, în solidaritate cu mama, care a rezistat 8 zile. A fost probabil cea mai bună ciorbă de legume din viața mea (acrită cu borș de casă) și murăturile asemenea, mai ales castraveții. 

La final am trișat puțin și am mâncat câteva nuci românești cu un pic de miere și câteva mure și zmeură. Gustul a fost excelent și m-a surprins savoarea legumelor și mai ales a murelor, e adevărat toate fiind din gradina bunicii. 

Această masă împărătească a avut loc pe la orele 14 .00și asta a fost cam tot pe ziua de azi, deci nu intră prea multe mese, probabil în prima săptămână. Aceasta experiență va rămâne de referință în viața mea, nu doar în relație cu mâncarea; am aflat că sunt mai dependent de telefon și cafea decât de mâncare, mi-am lămurit patimile cu care trebuie să mă lupt frontal și m-am conectat cu mine la alt nivel față de acum aproape o lună. 

Probabil ca 40 de zile ar fi fost altceva, dar este suficient acum, că nu prea merge învățatul pe post cu apă. S

unt foarte recunoscător grupului și lui Nicolae pentru pentru suport și experiențele împărtășite și îmi iau angajamentul să pomenesc grupul la Sfânta Liturghie, unde ajung cel puțin o dată pe săptămână! 

Vă îmbrățișez și o sa mai dau feedback despre cum e mâncarea după post.