„Frumusețea străină care rănește inima. Eros, iubire, sexualitate” alternează exact la timp între informație și spiritualitate, emoție și instilații palpabile, vii. Practic, e întruparea propriului ei subiect și a acelei „rețete” a dragostei consemnate într-unul dintre capitole, fiind scrisă în așa fel încât, tot citind-o, să dezvolți o legătură cu ea și să te îndrăgostești de ritmul în care bate inima ei.

E doldora de trimiteri (ceea ce poate lansa cititorul într-o probabil nesfârșită proprie documentare pe subiect). Fundamentul cărții e planul rațional. Însă și mai interesant este ce dansează în ea dincolo de asta. Bucurie, duioșie, uneori compătimire, încredere și nădejde și multe altele.

Însă pe măsură ce o citeam realizam că este doar (și poate ar fi fost bine să promită asta la final, nu numai să sugereze) primul volum. Scris dintr-un preaplin al minții și inimii care au avut șansa de a cunoaște și trăi dragostea adevărată. Din perspectiva asta, acest prim volum este exact ceea ce trebuie să fie: e scris de un om care experiază în propria viață dragostea și care, studiind într-atât de mult și de vast, are curajul să distileze și să ofere mai departe „formula ideală” a dragostei. Vorbește despre „haine” un „croitor” care e bine „îmbrăcat” el însuși, în sfârșit!

Al doilea volum se cere pus pe hârtie și (tocmai) pentru că primul este evident și nedisimulat scris din postura „privilegiatului sorții”. Pentru că după ce ți-a predat (așa cum e și bine să se întâmple) despre bunătățile bunătăților cineva care le cunoaște și se înfruptă perpetuu din ele la masa dragostei, rămâne un rest de împlinit. Atins doar pe alocuri și cu un vârf de deget, în acest volum.

Cred (și sper) că vor fi mulți cititori care se vor regăsi și își vor recunoaște, cu gratitudine, propria poveste de dragoste. Însă cred că vor fi (și mai) mulți care vor rămâne cu încă alte și alte întrebări la care și-ar fi dorit să poată primi răspunsul updatat vremurilor de la un autor atât de solid documentat. Cum ar fi cei care n-au avut parte de întâlnirea străfulgerătoare a dragostei nici până după miezul vieții, care nici la mănăstire n-au vrut niciodată și care așteaptă într-un celibat la care Biserica de azi rareori se referă.

Sau cei care s-au trezit la un moment dat că înaintea lor n-au fost generații care să trăiască dragostea adevărată, deci au crescut și s-au format în medii care nu le-au impregnat poate nimic despre asta. Și care nu vor „să repete istoria”. Sau poate au repetat-o deja și au ieșit la mal, dar acolo rețeta ideală de dragoste rămâne intangibilă. Și așa mai departe.
Astfel că într-un al doilea volum e posibil că s-ar bucura mulți să problematizeze împreună cu autorul (pe același fundament al documentării consistente) unele dintre cele mai des întâlnite dileme contemporane legate de dragoste.

Însă mai trebuie să spun ceva, pentru că impresia n-a fost doar după primele pagini, ci s-a repetat spre finalul lecturii. Cartea asta seamănă cu o scrisoare de dragoste. Nu uită să te ia mereu de mână, să-ți dea idei, să vrea să-ți alunge altele ușurel din cap, să te țină cu grijă pe o anumită cărare, la o plimbare pe o alee cu trandafiri roz. Și nu uită să-ți dăruiască unul parfumat cu promisiunea fericirii, necurățându-l de spini, dar făcându-te atent la ei.

Ionela-Cristina R.