Mă tot întreb, de multă vreme, de ce figurinele feminine din paleolitic sunt supraponderale. Figurile masculine, niciodată!
Aceste figurine sunt mereu asociate cu zeitățile primitive ale fertilității, deși unii paleoantropologi le consideră, pur și simplu, (auto)portrete de femei, selfie-uri. Adică, nici vorbă de idoli, ci doar niște reprezentări „realiste” ale idealului de frumusețe și fertilitate al timpului.
Majoritatea acestor figurine datează din timpul ultimei glaciațiuni.
Și acum urmează speculația mea, cu o mică paranteză:
V-am mai spus că-s foarte preocupat de postul numai cu apă, de formidabilele sale efecte asupra sănătății și că, anul trecut, am ținut, în total, 30 de zile; 11 zile cel mai mult, într-o serie. Și că, din 15 noiembrie, plănuiesc să încerc din nou.
Închid paranteza.
Așadar, mă întreb, dacă aceste statuete ascund un secret de supraviețuire și, mai ales, de procreere în condiții de penurie de alimente în sezonul rece?
Sunt studii care susțin că o femeie, cu un indice de masă corporală corespunzător, poate duce o sarcină la termen, fără să mănânce nimic sau, la nevoie, să alăpteze câteva luni. Practic, femeia din paleolitic care, la sfârșitul toamnei, era suficient de corpolentă, ar fi putut da naștere unui prunc, chiar și în condițiile unei ierni grele, chiar privată de hrană câteva luni.
Așa încât, dacă idealul de frumusețe preistoric ascundea, de fapt, un amănunt foarte pragmatic, de care depindea perpetuarea și înmulțirea neamului omenesc? Și anume afirmarea capacității gestaționale, chiar în condiții de cetoză?
În plus, există serioase bănuieli că, după o perioadă de post doar cu apă (cetoză, autofagie), fertilitatea femeii crește exponențial.
Mai departe, împingând speculația la limita eugeniei, cum influența dezvoltarea copilului faptul că era hrănit în pântece doar cu energie pură, ce rezultă din cetoză (autofagie)?
Considerați această idee cu rezervele cuvenite unei speculații, vă rog!
Foto: Venus din Willendorf, statueta la care se holba cardinalul Voiello, în filmul “The Young Pope”. Are o vechime estimată de 30.000 de ani.
