Sper că titlul de mai sus nu v-a dus pe toți cu gândul la aiurelile lui Gregorian Bivolaru!

Pentru că, de fapt, ceea ce urmează să exprim a fost inspirat de o idee ce aparține unui sfânt părinte al Bisericii, unul dintre cei mai fermi, profunzi și sofisticați gânditori ai umanității. Maxim Mărturisitorul – căci despre el e vorba – a lăsat Bisericii o moștenire de învățături a cărei adâncime continuă să dea amețeli chiar și cunoscătorilor, deși a trecut aproape un mileniu și jumătate de când a trecut la Domnul în condiții martirice, după ce puterea politico-bisericească a timpului i-a cenzurat scrisul și vorbirea după moda timpului: tăindu-i mâna dreaptă și limba.

Dar teologia lui Maxim Mărturisitorul a dăinuit până azi, continuând să năucească minți chiar și în prezent, prin formidabila ei adâncime și incredibila actualitate.

Vă voi da un exemplu:

Parafrazând, zice Maxim în „Ambigua” – una dintre operele sale cele mai subtile ale sale – că o caracteristică a tuturor celor create de Dumnezeu o reprezintă mișcarea și cunoașterea (în sensul de acumulare de informație). Iar această mișcare spre cunoaștere se întâmplă „fie în linie dreaptă, fie în cerc, fie în spirală”.

Așadar, există o cunoaștere lineară, care reprezintă nivelul elementar de cunoaștere, ale cărei caracteristici sunt procesualitatea și ireversibilitatea.

Mai există o cunoaștere circulară, care poate descrie o acumulare cantitativă, dar presupune mereu revenirea în același punct și reluarea ciclului.

În fine, cunoașterea în spirală, pe lângă procesualitate, ireversibilitate și acumulare cantitativă, oferă și elevație, adică o cunoaștere calitativă. Asta pentru că, spre deosebire de cunoașterea circulară, în cazul cunoașterii în spirală, revenirea la T zero se face la un nivel superior, nu în același punct din același plan, ca în cazul cunoașterii circulare.

Așa stând lucrurile, după cele spuse de Maxim Mărturisitorul, întreaga materie din întregul Univers, acumulează informație: de la nivel atomic, până la ființele inteligente care sunt oamenii (plus îngerii și demonii, dar care nu ne interesează acum).

1. Astfel, toată materia neînsuflețită din Univers (regnul mineral) acumulează linear informație prin reacții chimice și interacțiuni fizice. Și e fascinant că fizica cuantică a demonstrat în veacul trecut că orice interacțiune, chiar și la nivel subatomic, se memorează.
2. Lumea vie de pe Terra, adică plantele și animalele, pe lângă acumularea lineară de informație, acumulează informație și circular, fapt pe care se sprijină, în esență, perpetuarea vieții.
3. Însă omul, în plus față de regnul mineral și vegetal, cu modurile lor specifice de cunoaștere, dar care-i sunt și lui proprii, mai posedă și capacitatea de cunoaștere calitativă, în spirală. Pentru că omul e dotat cu inteligență și poate acumula experiență și produce cunoaștere derivată din cunoașterea circulară.

Totuși, cunoașterea cea mai înaltă care îi este accesibilă omului este iubirea care, în gândirea sfinților părinți, nu este doar un sentiment, ci este cel mai sofisticat instrument de cunoaștere din Univers.

Să revenim, totuși, la titlu.

Cunoașterea lineară este tinderea și contactul cu persoana care ne atrage.

Cunoașterea circulară într-o relație se poate referi la foarte multe lucruri, dar cel mai ușor de exemplificat e cea care decurge din experierea plăcerii sexuale. Dar această cunoaștere, dacă nu evoluează spre cunoașterea în spirală, dacă nu crește calitativ prin iubire, mai devreme sau mai târziu, va produce, inevitabil, plictis.

Iar plictisul este una dintre cele mai distructive forțe din sufletul omului, pentru că pune capăt pasiunii care alimentează dorul de adâncire în cunoaștere al omului.

Astfel, cel atins de plictis va regresa spre cunoașterea lineară, apoi iar circulară și, dacă nu va face saltul calitativ, va tot încerca, obsesiv, să-și satisfacă prin cantitate setea pe care numai calitatea o poate ostoi.

Sau, ca să nu mai vorbesc în parabole, bărbatul care a cunoscut ACEA unică femeie cu care a cercetat înălțimile amețitoare ale iubirii, va simți, la sfârșitul vieții că sufletul îi este plin de cunoașterea tainei pe care femeia o poartă în această lume.

În schimb, bărbatul care a ratat această șansă, nărăvindu-se cu cunoașterea lineară și circulară a genului opus, va muri cu sufletul pustiu și însetat de iubire, fiindcă multe femei cunoscând, puțin din taina femeii a cunoscut.

Și cred că tot la fel stau lucrurile și în cazul femeii, în raportul ei cu bărbatul.