Postul numai cu apă este un instrument de vindecare a trupului și a minții fără egal. O spun ca unul care a postit în acest mod aproape 200 de zile în mai puțin de 4 ani. Efectele generale asupra sănătății sunt dincolo de imaginabil și, în mod normal, de nesperat pentru cineva aflat la jumătatea vieții.

Nu întâmplător postul a fost preluat încă de la începuturi în disciplina ascetică a Bisericii și utilizat, împreună cu rugăciunea, ca instrumente de înnoire fizică și psihică. Faptul că ideea de post s-a diluat iar astăzi înțelegem prin post cu totul altceva decât se înțelegea în vechime, este o altă discuție. Însă toți cei care au postit numai cu apă au constatat uluitoarele sale efecte benefice asupra corpului și a minții.

Însă, în unele cazuri, se pot întâmpla lucruri neașteptate.

În multe rânduri am afirmat că postul doar cu apă activează o funcție a corpului, de vindecare și înnoire. Oricine poate posti, la fel cum oricine digeră natural ceea ce mănâncă. (Desigur, se exclud situațiile medicale ce ar putea face acest post nerecomandabil.)

În Fermoarul cerului îmi exprim convingerea bazată pe experiență că acest fel de post are puterea de a „extirpa” dependențele, viciile, adicțiile (spuneți-le cum doriți!) într-un timp mai scurt decât orice altă abordare. Faptul în sine n-ar trebui să mire, fiindcă toată literatura ascetică creștină dintotdeauna a afirmat că postul eliberează de patimi. Numai că împingerea în metaforă a postului adevărat, a împins în metaforă și ideea despătimirii reale.

Totuși, după trecerea prin experiența înnoitoare și revelatoare a postului, chiar și după ce unele vicii au fost temperate ori chiar dezrădăcinate, acestea pot reveni cu o forță chiar mai mare decât înainte. Și dau ca exemplu consumul de alcool. Cei care au avut o atracție spre alcool și care, din cauza deteriorării sănătății au fost nevoiți să reducă consumul, după ce au postit și s-au trezit, aproape peste noapte, cu o stare de sănătate la care nu mai sperau, pot aluneca în abuz de alcool, profitând de starea de bine oferită de post. La fel se poate întâmpla și în alte cazuri.

Starea de bine oferită de un post suficient de lung poate fi atât de intensă încât poate fi smintitoare! Lucrul e de înțeles: e și normal să te ia valul, dacă ai redobândit starea de bine pierdută cu 10-20 de ani în urmă!

Nu mai lungesc povestea, fiindcă cred că am lămurit subiectul. Am dorit să spun aceste lucruri, în special pentru cei care au postit ori vor posti astfel și se vor întâlni cu această tentație.