În intervalul 10.00 seara — 1.00 noaptea am mâncat, câte puțin, cu pauze de vreo 30 minute, din următoarele: salată simplă de sfeclă roșie fiartă, o fiertură de morcov, păstârnac, țelină, câteva felii de salam italian uscat, 2-3 guri de iaurt.

Am ciugulit câte puțin, în reprize și fără să amestec, ca să mă asigur că digestia pornește. Fenomen care, după 15 zile nemâncate este foarte ușor de observat.

Niciun disconfort, chiar dimpotrivă: o cascadă de energie pe care o simți cum se prelinge prin toate ungherele ființei.

La reluarea alimentației, corpul jubilează și, v-am mai zis, experiența trece dincolo de fiziologic.

După două zile simt deja că aș putea mânca orice, dar se manifestă un dezinteres organic față de gras și dulce. De asemenea, senzația de sațietate apare foarte repede.

În schimb, murăturile sunt la mare cinste. Doar ieri cred că am mâncat vreo 2 kg de castraveți murați, cu tot cu zeamă.

Sunt foarte interesante aceste zile de după posturi, pentru că e foarte limpede ce fel de hrană bucură corpul. Poftele sunt clare, organice.

De asemenea, azi, după 17 zile de pauză, am făcut 40 de flotări, într-o serie, fără sforțare. Înainte de post făceam 50.

Totuși, novicilor care încearcă acest post, le recomand să fie atenți la rețetele și recomandările de reluare graduală a alimentației.

Pentru că riscurile de sănătate și, cine știe, chiar mai rău sunt reale!

Când am postit prima oară 11 zile, acum 3 ani, am sărit calul și am făcut așa-numitul “sindrom de realimentare”.

Nu vă doresc să aflați cum e, nici măcar în forma ușoară pe care am pătimit-o eu!