Gânduri despre un post scurt cu apă, ținut împreună cu soția mea
-
Nicolae Hulpoi
Eu am ținut 12 zile, soția 9. Am pornit cu 3 zile mai devreme, pentru că știam din experiențele anterioare că suprapunerea zilelor 2-3, care sunt cele mai grele, crește riscul de abandon.
Înaintea acestui ultim post mai ținusem unul de 21 de zile, în august. Acesta de 12 zile, însă, mi s-a părut teribil de greu, poate unul din cele mai grele, chiar mai greu și decât cele de 33 de zile, cât am ținut cel mai mult.
Ce înseamnă greu? N-am mai simțit acea plăcere care apărea după ziua a 8-a, lucru foarte descumpănitor pentru mine.
De ce am postit, totuși, de data asta? Din solidaritate cu soția mea! Ea nu mai ținuse de aproape doi ani un post lung și îl tot pregătise din vară. Ține periodic, pentru că așa își vindecă tot felul de simptome neplăcute, care se acumulează în timp din cauza lucrului la birou: dureri de gambe, de spate, cervicale, plus altele, pe care nu le scriu, de teamă să nu sune complet neverosimil.
Amândoi am fi dorit să fi putut posti mai mult, dar nu s-a putut. Are acest post o noblețe și o măreție care te smerește până în punctul în care îți vii să spui că nu tu postești, ci că postul te trăiește pe tine.
În tot cazul, experiența postului în familie / cuplu, are o gingășie aparte. Pentru că, deși nu se vede deloc în exterior, postul numai cu apă te imersează într-o stare de limpezime și sinceritate aparte. Îl privești pe celălalt și vezi cum se usucă, cum i se curăță pielea, cum i se limpezesc ochii, cum tot chipul se luminează cu o stranie lumină.
Stăteam amândoi cu câte un pahar de apă înainte și filosofam pe diferite teme, că alte plăceri oricum nu mai erau. Și aveam impresia că toată fericirea din lume e acolo, la masa noastră.
În fine, încă o dată mi s-a confirmat că postul cu apă este un miracol care se activează prin voință și curaj. Totuși, nu este ceva ușor, mai ales când e ținut prima oară.
Am încheiat postul într-o seară, cu morcov, păstârnac și rădăcină de pătrunjel fiert. A fost ceva divin. Cu bucatele de sărbători n-am trăit nici jumătate din bucuria pe care ne-au dat-o acele umile rădăcini fierte.