Toată lumea cunoaște acest proverb și toată lumea crede că se referă la faptul că, atunci când ești flămând, nu mai faci nazuri și mănânci cu plăcere orice se nimerește.

Dar mai este un tâlc, mai adânc, pe care-l cunosc doar cei care au postit, măcar 4-5 zile doar cu apă.

Despre ce e vorba mai exact.

În timpul acestui post, pofta și dorința de mâncare dispare cam prin ziua a 3-a. Concomitent, în minte își face apariția un al șaselea simț sau, poate mai exact spus, simțul gustativ se mută în imaginație.

Concret, în perioada de post doar cu apă imaginația culinară funcționează într-un mod imposibil de descris în cuvinte. Magie pură!

Deschizi frigiderul sau te plimbi prin piață ori supermarket și de nicăieri apar în minte tot felul de idei de rețete, tot felul de combinații de gusturi!

Iar satisfacția gătitului în această perioadă nu e doar o alinare, ci seamănă cu mâncatul însuși. Într-un mod misterios, mintea se hrănește cu mirosul, cu văzul și, mai ales, cu gândul. Dar și cu bucuria celor cărora le-ai pus mâncarea înainte!

Interesant e că nu e vorba de poftă sau ceva asemănător! Mai mult, după încheierea postului, nu simți deloc dorința ori curiozitatea de a replica acele rețete, de parcă creierul ar considera că s-a înfruptat din acele bunătăți, că știe cum erau.

În perioadele în care am postit mă gândeam că orice bucătar profesionist, dacă dorește să devină creator de rețete, ar trebui să treacă prin câteva zile de post. Apăi, dacă nu-mi va da dreptate…

În fine, minunea minunilor e că această harismă culinară se evaporă și se face nevăzută imediat după încheierea postului, când pui mâncare în gură.