Nu consider postul doar cu apă a fi o experiență esențialmente spirituală. Iar postul obișnuit, cu atât mai puțin!

Postul terapeutic numai cu apă este, în primul rând, un exercițiu fizic ce instalează o stare fiziologică specifică. Acest post conduce la activarea unui mecanism de funcționare diferită a organismului.

Acest mecanism este încifrat în biologia noastră. 

Cel mai mult intimidează pe posibilii aspiranți la acest tip de post gândul de slăbiciune și spaima de îmbolnăvire! Personal, cred că, pentru un om relativ sănătos, îmbolnăvirea este totalmente exclusă. Iar slăbiciunea, care e absolut tolerabilă, se manifestă doar în primele 2-3 zile. După ce se activează cetoza (autofagia) organismul intră într-un alt regim energetic, funcționând cu o energie produsă in-house de ficat, prin dizolvarea celulelor adipoase, care sunt pachete complete de energie, vitamine și minerale. 

Starea de bine inexplicabilă din timpul postului, pare-se, se datorează acestei energii produse de ficatul în ketoză, adică neoglicogenul (utilizat de mușchi) și corpii cetonici (care hrănesc creierul). Ei, aceste forme de energie sunt total neinflamabile, spre deosebire de nutrienții pe care îi extragem prin metabolizarea hranei.

Așadar, postul numai cu apă introduce corpul într-o stare de anulare a inflamațiilor, de curățare și regenerare celulară, iar sub aspect psihic induce o stare de limpezime care poate fi o platformă pentru ce dorește fiecare: reflecție, meditație, rugăciune, planificare, creativitate etc.

În tot cazul, mie mi-e clar că se produce o formidabilă lărgire a conștiinței, descoperi dimensiuni neștiute, nebănuite ale sinelui. E ca un proces ultra-accelerat de maturizare!