Una dintre referințele la postul doar cu apă îl vizează pe regele David, care a postit 7 zile. Iată contextul:

În plin război cu amoniții, regele David se culcă cu Batșeba, soția lui Urie Heteul, unul dintre generalii săi, plecați la luptă. Batșeba rămâne însărcinată și, ca să-și acopere urmele, David înscenează moartea lui Urie.

Prin profetul Natan, Dumnezeu îi transmite dezaprobarea pentru faptele sale, anunțându-l că va muri copilul Batșebei, zămislit în păcat.

Cuprins de remușcare, „s-a rugat David Domnului pentru copil, a postit și, ducându-se deoparte, a petrecut noaptea întins pe pământ. Atunci au intrat la el bătrânii casei lui ca să-l ridice de la pământ, dar el n-a voit și nici n-a mâncat pâine cu ei” (II Regi 12, 16-17).

Însă copilul a murit și „atunci David s-a sculat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele și s-a dus în casa Domnului și s-a rugat. Întorcându-se apoi acasă, a cerut să i se dea pâine și a mâncat” (II Regi 12, 20).

În cartea mea, „Fermoarul cerului”, arăt că postul doar cu apă este un instrument extraordinar, pe care lumea veche l-a folosit pentru vindecarea suferințelor trupești și a durerilor sufletești. Postul doar cu apă dă o putere deosebită de a trece peste greutățile inerente vieții, fie că vorbim de unele boli, adicții ori suferințe sufletești