Unul dintre cele mai bune sfaturi, pe care le-am primit în viața mea, a venit de la un profesor din seminar, prin clasa a XII-a.

Profesorul cu pricina depășise un pic 30 de ani și ne spunea să ne grăbim să căutăm fete potrivite, pe care să le creștem ca viitoare soții, pentru că, mai încolo, va fi tot mai greu.

Între timp, omul s-a căsătorit cu o femeie minunată și-a umplut casa de copii și e unul dintre preoții excelenți din Iași.

Ei, acel sfat mi-a intrat în suflet, pentru că venea, convingător, de la un om care purta, la acel moment, suferința de a nu-și găsi o consoartă.

Am băgat la cap și am acționat în consecință și, adesea, îl pomenesc în inima mea.

Mediul teologic, pe lângă aspectele sale luminoase, poate fi deosebit de mutilant. Am mai spus-o.

Pentru că acolo colcăie fel de fel de iluzii deșarte și donquijotisme, cărora le cad pradă, din nefericire, cei mai curați și capabili tineri. Tineri care, la un moment dat, se trezesc pe marginea ruinei sociale.

Ce-i mai poate salva e o conștientizare lucidă a realității, o deprogramare, urmată de o reclădire a filosofiei personale de viață, pe baze realiste.

Fanteziile isihastoide, slujbe la greu, plus studiul cu pasiune răpesc, pe nesimțite, tinerețea. Și nimeni nu-ți spune s-o lași mai ușor ori că tinerețea presupune și altceva. Se mai adaugă și iluzia că cineva va observa și va aprecia efortul tău. Total fals, nimeni nu o va face!

Total fals, pentru că instituția bisericească e una dintre cele mai puțin meritocratice. Ca și în lumea politică, funcționează sistemele de loialitate, arta compromisului fără limite, lingușirea, capacitatea de a poza superlativ ca yesman.

Apoi, o greșală imensă a tinerilor, e obsesia spovedaniei la monahi, în special la cei în vogă. Păi, monahii, fie ei și episcopi, sunt, în esență, niște eșuați social, dar care nu se sfiesc să dea sfaturi de reușită în viața socială. La omul de vârstă înaintată, mai merge, dar pentru tineri e de-a dreptul smintitor.

Viața firească a unui tânăr presupune viață socială intensă, cerc de prieteni, exersare a flirtului, a relației cu genul opus. Tinerețea înseamă căutare, încercare, neastâmpăr, inc, greșală.

De aceea, cei mai buni preoți sunt cei care n-au pus botul la retorica fantezistă a narcisiștilor ipocriți și care au avut curajul și tăria de a gândi autonom.

La vârsta tinereții, de ascultare la monahi au nevoie doar cei care intenționează să devină ei înșiși monahi și neînțărcații care nu-s în stare să se conducă singuri.