Sper că, nu peste prea mult timp, eutanasia să devină o opțiune legală și la noi.

Pentru cei care nu știu ce este eutanasia: e moartea indusă, la cerere. Etimologic, înseamnă: „moarte nobilă, demnă”.

A nu se înțelege greșit: nu sunt de acord cu sinuciderea asistată, așa, la capriciu!

Pentru situația când viața devine insuportabilă, când capătă un aspect fizic dezolant, irecuperabil, când devii o povară pentru cei din jur, eutanasia îmi pare a fi o rezolvare demnă a problemei!

Scenariul ideal, în viziunea mea: 

Am ajuns într-o stare de inutilitate psiho-fizică (afectare cerebrală ori motorie gravă etc.). Vârsta ori starea mea psiho-fizică exclude orice șansă de recuperare. Existența mea a devenit o povară pentru familie. Se merge din rău în și mai rău! 

Dacă, în acest caz, mai este și ceva bun de utilizat în corpul meu, aș ceda cu bucurie! Dacă și după asta mai rămâne ceva interesant și pentru studenții la medicină, să ia și ei ce-i interesează!

Care este argumentul moral?

Se argumentează că viața trebuie trăită până la capăt, că suferința e mântuitoare! E adevărat, așa este! Numai că, în epoca noastră, datorită medicinii, trișăm moartea de mai multe ori în timpul vieții, iar suferința, când se poate, o evităm fără ezitare, prin tehnici medicale și farmacologie!

Într-o viață dusă numai după regulile naturii, în care știința și medicina nu ar fi intervenit, mulți dintre noi n-am mai fi aici să citim asta, pentru că noi ori părinții noștri ar fi dat demult colțul! 

În acest fel, am fi cinstiți în fața morții, măcar când viața a devenit o caricatură!

Nu intru în detali legate de legislație și metodologie. E o discuție separată. 

Și, desigur, aș face-o în pace, cu credință, căutând să fiu cât mai împăcat cu Dumnezeu!