Doamne, ferește de la buzele mele paharul amarului, al durerii, al bolii, al tristeții, al neputinței față de suferința celor dragi și binecuvântează pe toți oamenii. Ferește-mă de căderea în groapa propriilor erori și de toate relele care întunecă sufletul omului.
Dar să nu fie precum voiesc eu, ci precum voiești Tu!

În mod sigur ați sesizat parafraza rugăciunii lui Iisus de pe Cruce.

Simt că am ajuns la anii în care altfel nu mă mai pot ruga.

E ceva care, pe măsură ce înaintez în viață, îmi temperează tot mai mult egoismul juvenil. Nu-L mai pot privi pe Dumnezeu ca pe un tonomat de plăceri, bunuri materiale și servicii medicale și de securitate gratuite.

Sigur, reflexul natural, de pildă, e să mă rog pentru sănătatea Nataliei, dar imediat îmi fuge gândul la Ecaterina. Cum să împaci cele două instanțe? 

Ce fel de Dumnezeu e cel pe care l-ai putea “combina cu vorbe” să-ți dea ție, protecție, în timp ce vezi clar cum pe alții din jur îi trece prin foc? Unde este adevărul?

Așa că am ajuns să cred că, într-adevăr, Dumnezeu este dătătorul a tot binele, dar binele lui Dumnezeu este îmbibat de veșnic rost și înțelepciune, pe când binele omului e doar binele confortului și al plăcerii.

Cred că omul este o ființă liberă și cu multă putere! Și de la premisa asta oricine trebuie să-și croiască viața, sperând că va trăi măcar 100 de ani! Dar când apar necunoscutele și variabilele în ecuația vieții, să fie întâmpinate cu seninătate, gândind că acestea adâncesc sensul existenței.

Ce-i drept, e fain să bravezi filosofic, când totul în jurul tău e cum trebuie! Să nu credeți că sunt perfect conștient că doar în foc se călește fierul! 

Dar nici să tremuri terorizat la gândul relelor care ar putea veni în viitor! Până la urmă, ce ne-a adus Iisus este eliberarea de frică. Și dovada că și suferința este o cale de izbăvire. Iar suferința, dincolo de absurdul ei, are și lumini mântuitoare!

Credință înseamnă să nu-ți fie frică!

Așadar, la început de Nou An, să zice Doamne ajută și Doamne ferește! 

Dar să nu fie după voia noastră, ci după voia Ta!