Din tinerețile mele mă simt atras de știință și teologie, în egală măsură. Am citit mult și de-o parte, și de alta. Și am priceput cât am putut.

Dar lucrul care mi-e cel mai clar e că Dumnezeu le joacă mari feste aroganților. Popii cu apucături autosuficiente, de atotștiutori, care se apucă să dovedească ei existența lui Dumnezeu sunt de un ridicol echivalent cu al raționaliștilor care Îi neagă existența lui Dumnezeu. Același drac al mândriei îi călărește și pe unii, și pe alții. Pe unii prin negare, pe ceilalți prin (pseudo)demonstrare.

Dar existența lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată, pentru simplul fapt că Dumnezeu este dincolo de însăși ideea de existență. 

Dumnezeu este Lumină, spune Scriptura. Sigur, înțelesul sintagmei este mai ales spiritual, dar tot îmi vine să zâmbesc atunci când mă gândesc că știința nu a reușit să „fotografieze” un foton, dar ar încerca să se pronunțe cu privire la cauza și sursa primă a luminii.

Așadar, opinia mea e că e nevoie de smerenie în orice discuție de acest fel: știu că nu știu nimic. Și dacă mai e și un pic de haz, oamenii se întorc acasă mai buni, chiar dacă cu convingerile nealterate!

Se zice că în iad nu poți vedea chip de om, că toți stau cu spatele la tine. În rai, dimpotrivă, toți te privesc și îți zâmbesc.

De aceea, vă încurajez să zâmbiți și să-i priviți pe alții, chiar și pe necunoscuți, mereu cu chipuri luminoase! Faceți-vă poze, postați-le pe rețele! Dați inimioare oamenilor care-și postează chipurile vesele, celor care răspândesc optimism, indiferent dacă-i cunoașteți sau nu!

Creați rai și obișnuiți-vă cu atmosfera de rai, încă de aici!