Postarea anterioară, despre eutanasie, a contrariat și a stârnit mai mult decât mi-am propus și am pierdut șirul comentariilor pe Facebook.
Zice părintele Stăniloae că, în noaptea în care a fost ridicat de Securitate, pe drum se gândea să se arunce din mașină sub roți, să-și ia zilele! L-a oprit conștiința preoțească și gândul la familie! Rețineți sintagmele cheie: „conștiința preoțească” și „dragostea de familie”.
Orice om ajunge, măcar o dată în viață, aproape de culmile disperării, când viața bate toate narațiunile speranței, preinstalate!
Anul trecut pe timpul ăsta eram o umbră, cu 20 de kg mai slab ca acum; treceam de 10 luni printr-o suferință atroce, pe care medicii, pe bani grei, nu mi-au putut-o diagnostica. Eram un muribund cu dosar medical țais!
Mi-aș fi luat viața în secunda 2, în cel mai brutal și dureros mod posibil, numai să scap de acea insuportabilă grozăvie! M-a împiedicat dragostea pentru soție și oroarea de a-mi lăsa fiica cu un stigmat de tată sinucigaș!
Am încercat toate tehnicile de „supraviețuire”, m-am rugat zi și noapte! Dar, la un moment dat, depui armele!
Singurul lucru care mi-a dat putere a fost iubita mea soție care m-a prins de umeri, m-a privit în ochi și mi-a zis: „Nu-mi pasă dacă-ți pierzi credința în Dumnezeu! Tu ai încredere în mine: te vei face bine!”.
Din acel moment am simțit că a pătruns în mine o putere infinită și mi-am zis: „O să stau așa, ca nesimțitorul, fără să mă mai gândesc la o rezolvare, până la ultima suflare!”.
Am agonizat, zile și nopți la rând, în moduri de nepovestit! Căutam alinare în orice! Fumam aproape câte un pachet de țigări pe noapte! Beam câte 500 ml de alcool tare pe zi! Nici un analgezic nu funcționa!
Iadul!
Salvarea a venit de la un prieten din SUA, care suferea exact de aceeași chestie, declanșată în același mod suspect. Apoi am găsit grupuri pe Facebook cu mii de oameni care sufereau în moduri similare. Toți acuzau sechelele post Covid sau Long Covid. Se fac de vreo doi ani cercetări în lumea civilizată, dar nimeni nu poate înțelege, până acum, ce este grozăvia asta!
Amicul din America mi-a trimis o medicație banală, dar care a schimbat totul. Recuperarea s-a făcut foarte greu, dar, după aproape un an, simt că a revenit viața în mine cu o forță de tsunami. Odată cu asta și reevaluarea unor aspecte, de care prostește mă împiedicam până atunci! Adevărul are acum altă claritate în mintea mea!
Concluzie
Nu așteptați de la mine chestii din manualul de dogmatică de Seminar! Nu operez cu așa ceva! Cine are stomac tare, să rămână, cine nu, să nu se mai arate pe aici! Nu mă obosiți și nu mă plictisiți! Trăim într-o lume minunată, cu posibilități infinite! Veniți cu mintea în prezent. Se poate trăi credința, excelent, și în 2022. Dacă credeți altceva, vă rog, mergeți unde vedeți cu ochii!
Hristos în mijlocul nostru!