În urmă cu vreo 37 de ani, iaca ajunge moș Crăciun și în satul meu, Cristești.

— Hai, repede, c-a venit Moș Crăciun!, vine sor-mea într-un suflet de-afară, umflându-mă pe sus și ducându-mă în casa mare, unde nu stătea nimeni, într-o cameră neîncălzită, unde împodobeam, an de an, bradul.

Intru în cameră cu un nod în gât cât o sfeclă furajeră.

Erau toți acolo, zâmbitori ca la spectacol, iar moșul stătea pe fotoliu, costumat fix în vestimentația ritualică kkk, doar că pe roșu.

M-a uimit că nu i se vedea fața, pentru că era acoperită cu o pânză roșie, cu două găurele în dreptul ochilor.

„Nu-i treaba mea cum se îmbracă Moșul!”, îmi zic.

Și începe spectacolul: poezii, cântecele, totul țiplă!

Numai că, la un moment dat, Moșul întreabă:

— Ți-a plăcut mitraliera pe care ți-a adus-o Moș Nicolae?

— Foarte mult!, răspund eu.

— Vrei să o aduci să o văd și eu?

Instantaneu am înțeles unde bătea atotștiutorul Moș Crăciun: știa că stricasem mitraliera și acum, probabil, voia să mă certe ori, mai rău, să mă faulteze la cadouri.

— Chiar acum o aduc!, îi răspund, fără să stau pe gânduri.

Mă întorc și mă pornesc spre ușă. Pe traseul spre ușă era bradul. Sub brad era o mașinuță teleghidată de pompieri cu macara, Made in URSS, o jucărie foarte rară în acele vremuri. 

Timpul se dilatase până la stagnare. „Nu mi-o va mai lăsa, când va vedea mitraliera stricată”, îmi zic deznădăjduit…

Dar, în secunda următoare, glonț, înșfac mașinuța, și o tai afară cu 3 Mach, ca un hulpoi ce decolează din poiată, cu cocoșul cel gras între fălci!

Ies în omătul de afară în șosete. Deschid uși, deschid porți și mă opresc în fundul grădinii, unde mă vâr sub un stog de fân, unde nici câinele nu încăpea, ci doar găinile, să se ouă.

Stăteam pitit pe burtă sub stog, cu pupilele mărite și urechile ciulite, cu mașinuța subsuoară, încercând să văd, să aud, dacă se apropie cineva.

De frig și de emoție tremuram că și acum mă mir cum de n-am făcut țăndări mașinuța!

Au ieșit ai mei să mă caute și să mă ademenească să ies. Am tăcut ca peștele ascuns în mâl. Nu aveam încredere în nimeni! Miza era prea mare!

Doar că, la un moment dat, o aud pe sor-mea:

— Hai, Nicușor, vino, că Moș Crăciun a plecat!

Bingo! Am scăpat! Să fim sănătoși că, până la anul, Moșul nu mai vine! Poate uită!