Cred că în adolescență se setează valorile care-ți vor jalona restul vieții. Cel puțin, la mine așa s-a întâmplat!

Fiind copil crescut la țară, lumea rurală mi se părea foarte strâmtă, rutinieră, cu orizonturi mult prea înguste pentru dorința mea de cunoaștere! Și ce poți face în situația asta decât să explorezi lumi imaginare, citind și sondând umanitatea, prin cercetarea propriei ființe?

Așa că, în vacanțele de vară, asta făceam: asceză și lectură. 

Orice cititor „profesionist” știe că începutul nu-i deloc ușor, mai ales dacă nu ai un îndrumător, care să-ți spună ce să citești și cum se citește. 

Seminarul mi-a oferit șansa imersiunii în teologie, o literatură de răscruce între antichitate și modernitate. Am ajuns ușor la Clement Alexandrinul, Origen, Ioan Gură de Aur, Capadocieni, Augustin, Maxim Mărturisitorul, Isaac Sirul, Ioan Scărarul etc. Iar de aici e simplu să plonjezi în Platon, Aristotel ori să urci mai sus, spre Kant, Hegel, Kierkegaard, Habermas etc. Bine, când am citit „Critica rațiunii pure”, n-am înțeles o iotă! 

Dar, vă spuneam, gustul pentru lecturile „tari” nu vine ușor. La început citeam și realizam că, de pagini bune, ochii erau pe rânduri, dar mintea pe coclauri. Și reluam! Sau, pur și simplu, nu înțelegeam nimic! Dar îmi spuneam că totul e un puzzle uriaș care, la un moment dat, se va lega! 

E o fază, la început, când trebuie să citești mult, ca să dobândești o anumită liniștire și stăpânire a minții. Așa că făceam maratoane de 24 ore de lectură continuă: mâncare, cafea și sute de pagini. Nu spuneam nimănui despre experimentele mele, doar mama vedea că nu dorm, nopți și nopți!

Apoi, tot felul de exerciții fizice: flotări, genuflexiuni, post, tehnici de control ale somnului. De pildă într-o vară, am dormit 3 luni pe dușumea, numai cu fața în sus.

Toate astea în context gospodăresc, unde trebuia să am și grijă de animale, să merg la coasă, la adunat fân etc. 

Plus mers la slujbe și, în week-end-uri filmat la nunți, sursa mea de bani.

Și mi se părea că toate acestea se leagă atât de bine, îmi dădeau atât de mult sens! 

Și, deasupra tuturor, era fixația castității, pe care îmi doream să o păstrez cât mai mult. Dar asta într-un context normal de viață adolescentină, cu gașcă de prieteni, cu prietene, cu distracții cuviincioase.

Totul a fost un experiment și o chestiune de credință pentru că, în realitate, habar n-aveam unde vreau să ajung. Dar, în contextul anilor ‘90, oricum n-aveam altceva mai bun de făcut.

Acum poate înțeleg cei care mă acuză de hedonism, de ce îmi vine să râd când îi aud!