Am avut un somn foarte agitat, cu treziri din două în două ore, cauzate de o foarte gălăgioasă activitate intestinală. E clar că nu mai poate fi amânată clisma. 

Legat de clismă – găsiți pe YouTube totul despre procedură – trebuie să știți că cel mai bine e să fie făcută seara, deoarece, după, apare o senzație de vlăguială, care durează ore bune. Deci nu e recomandat a se face dimineața, decât dacă rămâneți acasă.

Alte noutăți… Întrucât în timpul postului corpul funcționează cu neoglicogen, o formă de glucoză asamblată de ficat din grăsimea corpului, resursa de energie este scăzută. De aceea, la efort mai intens, apare repede epuizarea. De pildă, la urcatul unor scări în ritm obișnuit, apare o durere în mușchi asemănătoare celei de la sprintul cu bicicleta la deal. De asemenea, își face simțită prezența o anumită insuficiență respiratorie, care apare la efortul mai intens. 

Sunt stări cu care știu că trebuie să mă obișnuiesc, pentru că le-am trăit și în posturile precedente. Trebuie să-mi impun un ritm bătrânesc, de conservare a energiei și, așa procedând, nimeni nu-și dă seama din afară că eu trăiesc „din seu propriu”.

Aspectul feței, îmi spune iubita mea soție, este vibrant, cu roșu în obraji și pielea strălucitoare. De fiecare dată când a postit și soția mea, a remarcat efectul de curățare și iluminare a tenului efect care, spune ea, nici cele mai scumpe creme nu-l produc.

De asemenea, dinții se albesc în mod vizibil. 

În fine, o altă caracteristică a stării de post este o anumită diminuare a memoriei de scurtă durată. La primul post senzația mi s-a părut mult mai intensă, în celelalte am remarcat că e gestionabilă până la estompare. În realitate, nu cred că e vorba de vreo diminuare cognitivă, ci doar are legătură cu starea generală a corpului, prin care reduce procesele și funcțiile pe care le consideră neesențiale, cu scopul conservării energiei.

Spun asta pentru că, alături de senzația de deosebită limpezime a minții, despre care am pomenit deja, remarc în post și un mod diferit în care apar și se combină ideile, o stare pe care eu o mai experimentez după un ceai negru tare. Doar că în post senzația e permanentă, ține toată ziua.