Am avut, ca și ieri, un somn bun. Totuși, somnul în ultimele zile are un anumit disconfort. E greu de explicat în ce constă disconfortul, dar, deși acest post repară somnul și induce un somn extraordinar de profund, suferința specifică postului doar cu apă pe care o resimte corpul, se imprimă, într-un anumit mod, și asupra somnului, mai ales la această adâncime de post.

Dimineață trezirea a fost tot dificilă, dar după 1-2 ore totul a fost în regulă.

M-am cântărit, am 66,3 kg. 

Apă beau tot cam 1,5 – 2 litri/zi, când îmi amintesc, pentru că sete nu mi se face niciodată.

Dar când apare o anumită moleșeală, e clar că trebuie să beau apă. 

Pe de altă parte, nu mi-e 100% clar încă, dar intuiția îmi spune că și dacă beau prea multă apă nu e bine și apar stări asemănătoare de moleșeală. Totuși, azi cred că am simțit în stomac ceva nou, foarte greu de explicat. După-amiază am avut și o vagă senzație de foame, care mi-a cauzat un sentiment foarte ciudat, deoarece n-am mai simit așa ceva din ziua a 3-a. Dar am încercat să ignor.

Încercând să reproduc succesul gospodăresc de ieri, spre seară am decis să facem zarzavat în saramură, o rețetă din care n-am mai gustat de vreo 20 de ani. A ieșit splendid, dar a fost ceva muncă, pentru că am procesat mai bine de 25 kg de legume. 

În fine, am mers la culcare ca de obicei, aproape de miezul nopții.