Am dormit foarte bine, m-am trezit pe la 5.

Profitând de starea mea excelentă și de faptul că era sâmbătă, am copt la grătar doi saci de gogoșari. N-am mai făcut asta niciodată la asemenea anvergură și am descoperit cu plăcere ce activitate frumoasă este!

În paralel, dimineață am cules două lădițe de roșii cherry, pe care le-am tăiat și le-am pus la deshidratat.

Am trăit  o satisfacție uriașă cu ardeii pe care, pe lângă copt, au trebuit și curățați de coajă și semințe, pentru a fi aduși la starea propice congelării. Gospodinele care fac asta știu bine la ce mă refer.

Concluzia zilei e că m-am simțit deosebit de bine, cu un nivel de energie foarte bun și constant.

Altceva, n-aș mai ști ce să spun. Spuneam și zilele trecute, după ziua 20 se intră într-o fază liniară consolidată în care zilele seamănă unele cu altele, fără modificări de natură fiziologică.

Nu doresc să mănânc și nu-mi este poftă de nimic, fapt pe care eu îl traduc ca pe un echilibru metabolic perfect: corpul are tot ce-i trebuie și nu cere nimic din exterior.

Toată povestea asta, pe lângă alte lucruri, care au necesitat timp și umblet prin oraș, a făcut să merg la culcare pe la 1 noaptea, frânt de oboseală, acea oboseală bună, care-ți dă un somn adânc. Ceea ce mi-a reamintit de serile din adolescență, când mergeam la culcare după o zi de coasă.