N-a fost așa!

M-am culcat pe la 23.00, însă la 1.30 m-am trezit cu o stare generală rea, în plus și cu o senzație de greață. Am băut un pahar cu apă și, întrucât mă simțeam perfect odihnit și nu mai aveam chef de somn, m-am pus pe citit, ceea ce am făcut până la 4.30, când am adormit iarăși.

La 7.00 m-am trezit de tot.

Între timp, mi-am dat seama de unde era cauza stării de rău, așa că am mai făcut o clismă, iar efectul a fost spectaculos și aproape instantaneu!

Astfel că am tras concluzia că, pe durata postului doar cu apă, de lungă durată, stările de rău se ameliorează cu o clismă ori cu un pahar cu apă.

Cei drept, ambele situații pot produce panică unui începător, pentru că, atunci când peste starea de disconfort inerentă cetozei, se mai adaugă și alte neplăceri, totul se simte amplificat.

În ansamblu, mă simt bine, dar deja simt că am intrat pe tărâmul acelui plictis tipic postului lung doar cu apă. Dar, fiind o experiență repetată, știu ce răbdare trebuie, ce gânduri vin, ce trebuie făcut.

Scumpa mea soție a ajuns și ea în ziua a 4-a. Se simte bine, nu se plânge. A experimentat toate simptomele tipice primelor zile însă, spunea și ea, e cu totul altceva când ai mai trecut prin asta de câteva ori înainte. Totul e mai blând și lipsit de dramatism.

Am mers la culcare pe la 23.00