Iarăși somn foarte bun, cu trezire dimineața devreme și apoi lectură.

Mai târziu am cules vreo 3 lăzi de tomate și, vreo 3 ore, am tăiat la ele pentru a le pune într-un deshidrator, pentru a prepara delicioasele roșii uscate, în ulei.

În faza asta a postului, foamea și pofta de a mânca nu mai există. Atunci când postesc, am mai spus, în casă gătesc doar eu. Simt o plăcere în gătit pe care, în afara postului, nu o am niciodată la aceeași intensitate. Cu toate acestea, nu am nicio dorință de a gusta. Corpul, cred, odată intrat pe alimentare cu energie produsă intern, din arderea grăsimilor proprii, funcționează diferit și nu mai emite semnalele de foame și pofte pe care le resimțim în mod obișnuit.

În mare, în aceste zile caut să fac cât mai puțin efort, pentru a-mi conserva energia, întrucât greutatea este deja redusă și vreau să-mi ajungă până la obiectivul propus.

Altceva ce mai observ este că dinții s-au albit, iar pielea feței s-a luminat și chiar am roșu în obraji. Din exterior este absolut imposibil ca cineva să ghicească faptul că eu postesc! Totuși, îmi spun fetele, respirația și transpirația au un iz clar de acetonă, fapt explicat de metabolizarea corpilor cetonici produși de ficat, cu care se hrănește creierul în această perioadă.

Oricum, trebuie să spun și că resursa de energie este relativ limitată în această perioadă. Adică simt că nu aș putea face efort fizic susținut. Îmi explic acest fapt prin aceea că producerea de energie internă cere mai mult timp și nu se compară cu o masă bogată în carbohidrați care varsă, aproape instantaneu în sânge, o cantitate uriașă de energie.

Totuși, cu activități zilnice de birou și orice nu presupune solicitare musculară deosebită, cred că acest post se potrivește fără probleme.