Serbarea limbii române în țară e ca serbarea aerului românesc, ca serbarea pământului românesc! Nu știu dacă și alte nații au așa ceva. Sunt curios dacă israelienii, care vorbesc un hibrid lingvistic, inventat de vreo 100 de ani, au o astfel de sărbătoare! 

Serbarea unei limbi are logică în context minoritar sau de persecuție. Altfel, festivism ușor caraghios.

Personal, cred că nu onorezi limba prin exaltare arhaizantă, ci, mai ales, prin dezvoltare culturală și științifică, prin forjarea ei ca instrument de comunicare capabil să întrupeze idei și concepte de ultimă oră.

Sigur, persiflările și stâlcirile nici nu intră în discuție.

Cât despre „dor”, „te iubesc”, „iubită”, „mamă” etc., nu-mi fac griji! E totul în siguranță aici!

Iar cei care, pe lângă 1-2 limbi străine importante, vorbesc și limba română corect, cred că se numără printre cei care, cu adevărat, cinstesc limba română!