Am reflectat multă vreme la modurile în care apare timiditatea în sufletul copilului și am ajuns să cred că fie este absorbită direct de la părinți timizi, fie apare în urma interdicțiilor de tipul „nu e voie” impuse constant în contexte sociale, fie din cauza unor blocaje interioare, apărute spontan etc.

Opinia mea e că, prin interdicții, nu sădim în copii reflexe de prădători, cum e și normal, ci reflexe de erbivore. Interdicția anihilează reflexul de explorare și-l înlocuiește cu instinctul de turmă. Ca părinți, trebuie să ne amintim mereu că, în ecosistemul terestru, suntem niște prădători de top, iar civilizația s-a clădit pe această caracteristică. Omul cu instinct de prădător bine șlefuit, va explora cu ușurință locuri noi, va lega prietenii, va ști să-și vadă interesul mai bine, să se coalizeze cu cei asemenea lui, va lucra mai bine, deoarece spiritul de echipă va avea aparența unei haite de vânătoare.

Un copil căruia i se va induce reflexul de prădător în toată noblețea lui, nu va deveni o bestie umană, ci un vânător de legitime oportunități, un explorator de posibilități, un om care nu se lamentează, nu cade victima nimănui care, prin muncă, inteligență și tenacitate, scoate la suprafață tot ce natura lui are mai bun.

Dacă n-am reușit să mă fac înțeles, vă recomand să (re)vedeți filmul Apocalypto regizat de Mel Gibson, cu focus pe relația dintre Jaguar Paw și tatăl său, ilustrată în câteva cadre splendide, în prima parte a filmului.