E o rușine că societatea nu găsește o rezolvare a sarcinilor nedorite, care să nu implice crima.
Orice altă cale posibilă este de dorit odiosului avort, o crimă împotriva celei mai neajutorate ființe umane, care merită cea mai intensă iubire. Am remarcat că, de regulă, pro-avort nu sunt femeile care au familie și copii. Cele care spun „fac ce vreau cu corpul meu” sunt, de cele mai multe ori, femeile care nu au cunoscut maternitatea. Nu judec, doar remarc.
Am mai observat că cel mai mult irită faptul de a se interzice, de a se impune prin forța legii într-o chestiune atât de personală. Nici mie nu-mi place ca un parlament majoritar masculin să legifereze brutal, unilateral asupra trupului unei biete femei, rămasă singură la ananghie.
Posibile soluții…
- Avortul, dacă nu interzis, drastic limitat, nu atât prin condiții, cât prin soluții pentru viitoarea mamă. Apoi, mai ușor cu sexualizarea și coruperea tineretului, doar de dragul consumismului și pentru profitul corporațiilor. N-ar strica o afirmare mai apăsată, credibilă în rândul tinerilor a valorii castității până la căsătorie. Măcar să se știe că e și asta o variantă.
- Prevenirea sarcinilor considerate inoportune prin mijloace care nu pun în pericol sănătatea și nu umilesc femeia. O mai bună și inteligentă conectare a femeilor care poartă copil nedorit cu cuplurile care nu pot avea copii, în vederea adopției. Împărțirea responsabilității sarcinii cu tatăl, fără excepție.
În fine, vreau să fie clar că nu doresc să supăr pe cineva, nu mă dau exemplu și cred în pricipiul de bun simț de a nu judeca pe cel a cărui povară n-ai cărat-o!
