Am revizitat azi Muzeul de Etnografie, de la Palatul Culturii din Iași.

N-am mai trecut de ceva ani și, privind exponatele, m-a izbit cu toată forța gândul că, în epoca preindustrială, totul, absolut totul!, era muncă! Muncă brută, de diferite forme! 

Chiar și dacă voiai să faci o mămăligă trebuia să râșnești, apreciez eu, minimum jumătate de oră la o râșniță de mână cu o piatră de moară!

Procurarea și asigurarea hranei era un efort de fiecare zi, iar obiectele de la Muzeul de Etnografie vorbesc mai ales despre conservarea și procesarea unor produse agricole, dar imaginați-vă că mai era munca câmpului, animalele, gospodăria, casa…

În rezumat, viața majorității covârșitoare a oamenilor epocii preindustriale însemna o alergătură după hrană, din zori până în noapte!

O lume în care sedentarismul, obezitatea, radicalii liberi, anxietatea, depresia, plictisul, dezvoltarea personală, joie de vivre, dietele de detoxifiere etc. încă nu se inventaseră. 

Doar muncă și recunoștință pentru hrană și odihnă, atât cât erau!

Și, dacă stai să te gândești, majoritatea problemelor prezentului sunt cele care au legătură cu belșugul, nesăturarea și trândăvia!

Așa că, degeaba ai, dacă nu știi să te și bucuri de ce și cât ai!