Toate civilizațiile vechi s-au clădit pe valori și adevăruri consimțite la scară largă. Când adevărurile/credințele fondatoare au început să se clatine, civilizațiile s-au dus pe copcă!

Creștinismul a revigorat, cu noua sa concepție despre om și societate, lumea antică greco-romană, instaurând o cultură a paideii, a construcției culturale și evacuând din societate hedonismele degradante.

Paideia a susținut lumea creștină vreo 700-800 de ani, după care s-a instaurat lenea, cultura a pălit, educația a cam dispărut în Răsărit și s-a ideologizat scolastic în Apus. Mai departe, credința culturalizată s-a redus tot mai mult la ritual, mantre isihaste, moaște, icoane făcătoare de minuni, pelerinaje, construcții de catedrale etc., adică o stranie și nouă formă de hedonism al credinței, dar tot o formă de trăire epidermică a umanului.

Straniu e că mult blamata Renaștere a salvat și repus în drepturi paideia, omenirea cunoscând un nou ev al efortului de cunoaștere.

În secolul al XX-lea, oricât de șocant ar suna, comunismul a fost net mai paideic decât capitalismul; că doar nu degeaba s-a spus că comunismul a fost un creștinism pe orizontală, un „creștinism mai bun”. De aceea, anumite nostalgii după comunism, au justificarea lor!

Azi, când nu mai există alternativă la civilizația occidentală, trăim într-un ev aproape complet non-paideic. De aceea morala suferă, școala suferă.

Camerele de supraveghere și frica de brațul legii au înlocuit morala publică, iar automatizarea pieței muncii face tot mai puțin necesară educația. În aceste condiții, e greu de justificat utilitatea paideii.

În concluzie: paideia a devenit astăzi hobby personal și preocupare a părinților pentru bunăstarea și fericirea copiilor. Societatea, însă, este una fundamental a consumului și distracției. Nu a adevărului! Și nici nu aspiră la adevăr! Pentru că adevărul este subiectiv, în buzunarul fiecărui individ, e ce vrea fiecare să fie.

Iar cine bagă la cap aceste lucruri, trăiește netulburat, fără speranțe inutile și temeri neîntemeiate, și-și planifică viața pe baze realiste.