Părinții de azi sunt obsedați de siguranța și fericirea copiilor lor. O angoasă ca un nor umbrește viața multor familii, din cauza asta!

Dar știți ce cred eu? Că e prost cel care crede că viața și moartea, fericirea și nefericirea depind prea mult de noi! E totalmente stupid să crezi deodată în destin (prin negarea implicită a providenței) dar și în ocolirea acestuia prin decizii bine gândite și luate la timp.

Știința iubirii pedagogice a copilului nu mulți o mai cunosc. Mulți eșuează în răsfăț și paranoia. Dar nu contrazic că fiecare știe ce-i mai bun pentru copilul său… Urma alege!

Ce-mi mai este mie clar e că copiii cresc și se maturizează mai repede decât credem noi! 

Știați că Julieta lui Shakespeare avea 13 ani? 

Dar că Maica Domnului, când L-a născut pe Iisus avea mai puțin de 14, posibil chiar 12 ani? Și dacă Dumnezeu a avut încredere într-o adolescentă să-L nască pe Fiul Său, de ce n-ar avea încredere și părinții în fiicele lor?