Bine ai venit!
În anul 2011, la vârsta de 30 de ani, am obținut titlul de doctor în Științele Educației, cu o cercetare cu tema „Discipolat și formare experiențială la autorii filocalici. Elemente pentru un model paideic relevant pentru omul contemporan”.
Îmi încep prezentarea astfel pentru că preocuparea mea intelectuală majoră, de pe la vârsta de 15 ani și până în prezent, a fost legată de gândirea părinților filocalici, mai exact de teologia experiențială, aplicabilă în viața de zi cu zi. Astfel încât, tot ce sunt în prezent, se datorează mai ales modului în care acest excepțional filon milenar de gândire și conduită m-a convins, m-a marcat și m-a șlefuit ca om.
Sunt născut într-o localitate din județul Iași, de pe Valea Moldovei, situată la vreo 15 km de Humuleștiul lui Creangă. Am trăit o copilărie fericită, tipică mediului rural al anilor ′80-′90, într-o familie care punea școala mai presus de orice. Totuși, într-o gospodărie era și multă muncă de făcut. Și, sincer privind lucrurile, cred că eludarea muncilor gospodărești mi-a alimentat pasiunea pentru școală, cunoaștere, citit. Preferam vara să citesc Jules Verne, decât să păzesc cireada de vaci! Totuși, mai trebuia să ajung și la cireadă, fiindcă și puterile lui Jules Verne erau limitate!
Astfel, am urmat Seminarul Teologic Ortodox de la Iași, apoi Facultatea de Teologie din același oraș, cu rezultate foarte bune, dar nu excelente, pentru că asta ar fi necesitat conformarea mea deplină la cerințele academice formale și să pun pe planul doi preocupările de a cerceta teritorii și teme pe care eu le consideram cu adevărat relevante. Ca să fiu mai clar, mergeam zi de zi la facultate, însă prezența la cursuri era sporadică, preferând disciplina lecturii în bibliotecă.
După Seminar și Facultatea de Teologie, m-am gândit că mi-ar trebui o meserie obișnuită și m-am înscris la Facultatea de Horticultură din Iași pe care, după câteva întreruperi, am reușit să o finalizez, astfel că azi sunt și inginer horticultor, meserie pe care o și profesez de vreo 10 ani.
Revenind în 2005 am început să lucrez la Ziarul Lumina, pe atunci al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, ca redactor al unei pagini dedicate îngrijirii plantelor, iar după câteva luni ca redactor-șef la Lumina de Duminică. După alegerea mitropolitului Daniel ca patriarh, am fost chemat la București, pentru a mă ocupa acolo de organizarea și alcătuirea unei noi echipe redacționale pentru Ziarul Lumina. Tot în acest timp, pe lângă munca redacțională caracteristică, m-am ocupat de editarea creativă a predicilor patriarhului.
În 2010 am fost chemat de Mitropolia de la Iași, să preiau un proiect pe care ei îl aveau ca idee dar care, după un an de încercări, nu reușiseră nimic. L-am preluat și, după jumătate de an, a apărut site-ul doxologia.ro, la care am lucrat până în 2013.
De atunci, împreună cu soția mea, ne-am concentrat pe proiecte și mici business-uri familiale și, cel mai important, pe creșterea și educația fiicei noastre.
În 2020, în februarie, cu o lună înainte de lockdown, am făcut o gripă neobișnuită (acum sunt sigur că a fost Covid) din care nu m-am mai recuperat, iar starea mea de sănătate a luat-o pe un parcurs descendent până când, în ianuarie 2021, am început să fac niște crize pe care niciun medic nu mi le-a putut explicat, deși am cheltuit o micuță avere pe consultații, analize, investigații, medicamente fără folos. Mai apoi am aflat că, la fel ca mine, în întreaga lume, sunt milioane, iar suferința mea are un nume straniu și deloc elocvent: Long Covid. Despre ce a însemnat boala asta și cum am reușit să scap de ea, povestesc în secțiunea long-covid și detaliat în cartea mea „Fermoarul cerului”.
Oricum, această poveste m-a împins în agonie și m-a ținut 2 ani pe culmile disperării.
Apoi, în noaptea de Înviere din 2022, cam după jumătate de an de când găsisem calea spre recuperarea sănătății, am luat o hotărâre: voi începe să scriu pe Facebook! Dar hotărât să o fac într-un mod sincer, care chiar să mă exprime, cu luminile și întunecimile mele, cu istețimile și prostiile mele, cu convingerile și prejudecățile mele. Fără minciuni, fără ipocrizie!
Totuși, interesul meu principal a fost acela de a testa diseminarea ideilor filocalice, într-o manieră modernă, actuală, digerabilă pentru omul de azi. Iar rezultatele au fost foarte bune.
Tot în această perioadă am conversat în privat cu sute de oameni, care mi-au cerut explicații, soluții, idei din perspectivă filocalică, vizavi de anumite probleme.
Acest fapt mi-a dat ideea reînvierii unui anumit tip de consiliere spirituală (ori convorbire duhovnicească) care a fost practicat cu deosebit succes în trecut, dar care meșteșug s-a pierdut în timp, locul său fiind luat de rigida și (adesea) de mult mai puțin eficienta spovedanie, mai ales în timpurile noastre, când nevoile sufletești nu mai pot și rezolvate doar cu parcurgerea unui ritual.
Acest site se adresează celor care rezonează cu un anumit mod de înțelegere spirituală și care, mai ales, nu văd niciun conflict în a fi modern și creștin, în același timp. Rezervă o ședință de consiliere spirituală.