În primul rând, ideea consilierii spirituale, din perspectiva filocalic-ascetică, a fost întâmpinată cu mult mai multă deschidere și interes decât mă așteptam.

Cei mai mulți din cei care au apelat la acest „serviciu” nu erau neapărat dintre urmăritorii vizibili ai paginii mele de Facebook, ci dintre cei care foarte rar dau câte un „like”. Mulți au venit și pe recomandare de tipul: „Ia încearcă să vorbești despre problema ta și cu Nicolae Hulpoi”.

Ce vă pot spune e că, după toate impresiile adunate până acum, experiența ascetică și uman relațională reținută în scrierile multiseculare de tip filocalic, distilate și filtrate prin realitățile timpului prezent, oferă uimitoare soluții pentru multe din problemele cu care se luptă omul modern. Eu știam asta demult, le-am aplicat în viața mea, de unde și pasiunea de decenii pentru acest tărâm.

Mi-a devenit foarte clar că, deși sunt unele asemănări, consilierea spirituală nu e nici psihoterapie, nici duhovnicie. Încă îmi este greu să definesc exact în ce constau aceste diferențe. Dar o voi face pe măsură ce adun suficientă experiență!

Iată câteva exemple interesante:

1. O doamnă psiholog, una de succes din România, și-a rezervat o ședință și mi-a spus direct că mă sună din pură curiozitate și, dacă accept, să-i spun opiniile mele cu privire la niște spețe întâlnite în cabinetul propriu. Alte detalii nu pot da, însă mi s-a părut deosebit de interesant un lucru pe care l-a spus: în decursul timpului tradițiile terapeutice s-au ramificat și specializat, dar poate că e timpul pentru o nouă reunificare. Acum vorbim o dată pe lună, pe baza lecturilor pe care i le recomand și mai comentăm pe marginea unor cazuri.
2. De departe, cel mai interesant caz, a fost al unui adolescent de 15 ani, care a fost convins de mama lui să vorbească cu un „popă atipic”. Tânărul trăia niște drame interioare caracteristice multor tineri din ziua de azi, care se grefează ca niște demoni pe vulnerabilitățile acestei vârstei. Mi-am dat seama că, în astfel de cazuri, cel mai greu e să-i câștigi încrederea. Mi-a spus direct în față: „Încerci să mă împresionezi pentru că te plătește mama! Zi mersi că am acceptat să vorbesc cu tine!”. Au trecut câteva ședințe și deja se văd niște schimbări, care mie îmi bucură inima! Mamei lui, nu mai spun! E un caz pe cât de special, repet, pe atât de tipic pentru adolescenții de azi! Voi face, la un moment dat, un studiu de caz mai amplu. Chiar el mi-a dat ideea, zicându-mi că toți tinerii ar trebui să afle că „ispitele” prin care sunt ei nevoiți să treacă în prezent, nu sunt chestii noi, ci sunt aceleași dintotdeauna, doar că sunt mai „TikTok-ish”.
3. Au mai fost cazuri de persoane care, după ce au citit „Fermoarul cerului” au dorit să vorbească cu mine despre chestiuni de natură spirituală, însă într-o manieră „mai științifică”, despre postul cu apă și altele. Adică, erau oameni interesați de experiențele trecutului, dar voiau o versiune filtrată și adaptată la zilele noastre.
4. Mai multe persoane au dorit să vorbim, punctual, despre situații concrete de viață în care se aflau, niște „dileme de acțiune”, legate de o situație dată. Majoritatea mi-au dat un feed-back asemănător: modificarea atitudinii obișnuite, înlocuirea atitudinii ofensive cu duhul păcii a făcut minuni.
5. De asemenea, am avut vreo trei persoane care au căutat la mine o a doua opinie la ceva ce deja discutaseră cu duhovnicii lor. Le-am spus că așa ceva nu prea se face, pentru că se pășește într-o spirală a ispitirii, din care niciodată nu iese ceva bun. Și că nu trebuie să se confunde multa sfătuire, care aduce mântuire, cu multa ispitire care ne face experți în viclenie. Spovedania nu mai e spovedanie, dacă încrederea a dispărut.

Mă simt dator să fac o mențiune în încheiere: deși evident complet anonimizate, pentru relatarea situațiilor de mai sus am cerut și am obținut acceptul celor în cauză.

Dacă sunt și alți doritori de Consiliere spirituală, pot face rezervări AICI.