În acest jurnal prezint experiența postului de 33 de zile, pe care l-am ținut în intervalul 9 august – 11 septembrie 2023. Pe durata acestui post o bucată am fost în concediu, apoi am beneficiat de o perioadă mai puțin solicitantă. În martie – aprilie, același an am mai ținut un post de 33 de zile, atunci fiind în activitate. Referitor la asta, concluzia mea a fost că se poate posti și în timpul lucrului, dacă nu e necesar un efort fizic solicitant ori dacă natura job-ului nu impune condiții speciale ce ar putea fi alterate de starea de post. Nu știu să spun asupra căror condiții postul ar putea aduce alterări, însă am ținut să menționez că poate cei aflați în situații speciale și-ar putea da singuri seama dacă e cazul de așa ceva. În tot cazul, nefiind vorba de o practică standardizată, un nivel de lucidă precauție este binevenit.

Jurnalul de față a fost puțin editat, pentru că am vrut ca el să rețină cât mai fidel psihologia și descrierile fiziologice consemnate zi de zi. Acestui fapt se datorează unele repetiții, pe care le-am păstrat intenționat. În timpul postului doar cu apă, în special după ziua 10, zilele seamănă foarte mult între ele. În plus, un lucru știut de toți postitorii, memoria de scurtă durată funcționează diferit, întrucât creierul pare că își esențializează efortul, făcând abstracție de anumite detalii și amănunte cotidiene.

Pentru oricine va citi acest jurnal doresc să fie clar că acesta nu e un îndemn explicit ori implicit la urmarea acestei practici, indiferent de entuziasmul pe care cineva l-ar putea percepe din partea mea. Tot conținutul acestui jurnal reprezintă o experiență personală care trebuie citită și evaluată prin filtrul discernământului fiecărui cititor.

Acest jurnal nu conține recomandări medicale și nici nu trebuie înțeles ca o încurajare de a-mi urma exemplul.

Cartea mea, „Fermoarul cerului – Vindecare și descoperire de sine prin postul doar cu apă”, conține concluziile și reflecțiile derivate din cele 9 posturi ale mele, care au însumat 181 de zile, în 3 ani și jumătate. Cum se simte acest post, ce se poate spera de la el, cine l-a practicat și cum această practică a căzut în uitare?